Dislexia

                                                  Dislexia

 

  Dificultăţile sau tulburările specifice dezvoltării procesului de învăţare la copii, constituie un set de probleme ce interferează semnificativ cu randamentul şcolar. O tulburare cu care mă întâlnesc des în cabinet în ultimul timp, este dislexia.

Ce este dislexia?

   Etimologia cuvântului dislexie provine din termenul grecesc  DYS, care înseamnă “dificil” sau a “împiedica” şi LEXIS – “limbă” sau “cuvânt”.

  Dislexia, cunoscută și drept tulburare de citire sau alexie, este o tulburare cognitivă persistentă şi cu caracter specific, ce constă în  dificultatea unei persoane de a procesa cuvinte sau cifre şi afectează procesul de învăţare al unui copil sau adult, fără ca acesta să prezinte o deficienţă fizică sau psihică.  Dislexia face parte din grupul tulburărilor de învăţare (TSI) ce au la bază o disfuncţie neurobiologică, fiind asociată cu modul în care creierul procesează informaţia.

   Persoanele cu dislexie inversează ordinea literelor sau a cifrelor şi citesc cuvintele în sens invers. Dar, atenţie! Inversarea literelor este un fenomen normal în procesul de dezvolare al unui copil până în clasa a doua. Un copil poate fi diagnosticat cu dislexie abia după ce acesta a parcurs tot alfabetul şi a avut timpul necesar exersării şi fixării tuturor literelor din alfabet.

   Principalul obstacol în cazul dislexiei este dificultatea de a recunoaşte sunetele (denumite foneme - de exemplu litera b) ce formează un cuvânt. O persoana cu dislexie întâmpină dificultăţi în stabilirea unei conexiuni între sunet şi litera acelui sunet şi combinarea sunetelor ce formează cuvântul. Aceasta îngreunează recunoaşterea cuvintelor cunoscute, sau pronunţarea cuvintelor mai lungi. Persoanelor cu dislexie le ia mai mult timp pentru a putea pronunţa un cuvânt şi întâmpină dificultăţi în scriere în ceea ce priveşte ortografia.

    În cartea lui, “Darul dislexiei”, Ron Davis ne spune că “gândirea în imagini” a unui dislexic este de 400 până la 2000 de ori mai rapidă decât gândirea verbală şi mult mai completă, profundă şi amplă comparativ cu modul de a gândi al unei persoane nondislexice.

Mulţi adulţi dislexici lucrează în domenii ce implică o capacitate spaţială cum ar fi: arhitectură, desenul, sculptură, ei putând vizualiza cu multă uşurinţă proiectele înainte de a le realiza fizic.

   Cauze: Dislexia este ereditară, studiile arătând că la dislexici informaţia este procesată cu precădere în emisfera dreaptă a creierului.

Clasificare:

   Dislexie vizuală: este caracterizată de confundarea cifrelor şi a sunetelor şi de inabilitatea de a le scrie în ordinea corectă.

   Dislexie auditivă: implică dificultatea de percepţie a unor sunete sau grupuri de sunete care sunt percepute ca fiind în altă ordine sau un grup de sunete este auzit că unul singur.

Alte forme ale dislexiei:

  Dislexia  traumatică:

- este întâlnită destul de rar şi are la bază un traumatism cranian care a dus la leziuni ale ariei corticale răspunzătoare pentru citit şi scris.

  Dislexia primară:

-disfunctie a emisferei stângi a creierului;

-este ereditară şi nu se modifică odată cu înaintarea în vârstă ;

-copilul întâmpină  toată viaţa  dificultăţi în a scrie şi în a citi 

-este întâlnită mai frecvent în cazul copiilor de sex masculin.

  Dislexia secundară:

- este cauzată de modificările hormonale asociate vieţii intrauterine;

- se ameliorează odată cu înaintarea în vârstă.

     Deşi este frecvent întâlnită, puţini părinţi detectează semnele dislexiei, de cele mai multe ori  confundând-o cu incapacitatea copilului de a ciţi sau cu un nivel scăzut al inteligenţei, însă majoritatea persoanelor dislexice au un nivel de inteligenţă medie sau superioară mediei.

Vă prezint în rândurile ce urmează, o serie de  semne ce ar putea ridica un semn de întrebare cu privire la un diagnostic de dislexie:

 Copilul se confruntă cu mai multe din situaţiile de mai jos:

- confundă litere, cifre sau simboluri;

- are probleme de ordonare a unei secventialitati: zilele săptămânii, lunile anului sau anii.

- prezintă dificultăţi în învăţarea alfabetului şi a tablei înmulţirii;

- este nevoie să citească un text de mai multe ori pentru pentru a înţelege şi a asimila informaţia;

- omitere sau poziţionează inadecvat literele în scris;

- lipsa concentrării sau a atenţiei;

- dificultăţi în a îşi aminti denumirea obiectelor;

- abilitatea manuală este mai dezvoltată decât cea lingvistică;                                                                     

- prezintă dificulati în a învăţa să scrie şi să citească;

- se exprimă mult mai bine în vorbire decât în scris;

- coordonarea motrică este defectuoasă şi are probleme de echilibru;

- învaţă mai bine experimentând, făcând lucrurile “cu mâna lui”;

- nu percepe corect ritmul muzicii;

- memorează şi înţelege greu ceea ce i se spune;

- pronunţie defectuoasă;

- vad cuvintele legate şi să nu îşi dau seama unde este spaţiul dintre ele.

Tratament:

  Nu există un tratament specific dislexiei,  însă calitatea vieţii unui dislexic poate fi îmbunătăţită prin şedinţe de terapie sau predarea unor metode de învăţare adapatate nevoilor copilului.

   Diagnosticarea şi înscrierea copilului într-un program terapeutic în timp util, va putea preveni starea de frustrare, demotivarea şi aversiunea copilului faţă de mediul şcolar sau dezvoltarea în timp a unor posibile tulburări de ordin emoţional.

Psiholog clinician şi psihoterapeut Adela Serghiescu

Asociația pentru Sprijin Emoțional și Psihoterapie