Cum este trăit doliul de copii și adolescenți

Doliul este o perioadă dificilă încărcată de multe gânduri negative, temeri și sentimentul de neputință. Iată care sunt trăirile copiilor și adolescenților, dar și când este momentul să solicităm ajutorul unui specialist.

 

Părinți prea autoritari și abuzivi, copii și adulți cu depresie
Pedeapsa nu rezolvă nimic, colaborarea da
Doliul este cunoscut ca fiind perioada în care o persoană care a pierdut pe cineva drag îndeplinește o serie de ritualuri culturale – o perioadă poartă haine negre, nu participă la evenimente sociale cum ar fi nunți sau botezuri, etc.
Dincolo de latura vizibilă a doliului, există  și latura emoțională a persoanei îndoliate, suferința acesteia în urma pierderii unei persoane dragi.



În cazul copiilor, doliul în urma unui deces, presupune un proces mai dificil și mai lung decât în cazul adulților, deoarece ei nu au resursele interioare necesare integrării conceptului de deces, nu își pot identifica, gestiona și exprima emoțiile.
Rutina zilnică reprezintă ancorarea copilului în realitate prin procesul anticipării evenimentelor din viața sa, ce îi oferă siguranță, scăderea anxietății și învingerea fricii de necunoscut. 
Este important ca atât în perioada înmormântării, cât și în cea a doliului, să menținem același stil de viață menit să îi ofere copilului liniștea și siguranța avute înaintea producerii nefericitului eveniment. De exemplu: să meargă la aceeași scoală,  să locuiască în aceeași casă, obiceiurile zilnice să nu fie modificate.

Fazele doliului la copii

Prima fază este cea de negare, protest și iritabilitate – copilul își dorește înapoierea persoanei pierdute.
În a doua fază apare dorul, căutare, tristețea, teama, rușinea, vinovăția și disperarea – copilul resimte lipsa speranței, se retrage și devine apatic.
În cea de-a treia fază copilul se detașează și poate transfera atașamentul emoțional față de persoana pierdută asupra unuia sau mai mai multor adulți din viata lui: rudă, bonă, profesor.
Deși este un subiect neplăcut și deseori evitat de părinți, este important să discutăm cu copiii despre moarte, folosind informații adaptate nivelului lor de dezvoltare psiho-emoțională și de înțelegere.
Din punct de vedere al dezvoltării psiho-emoționale, de abia după vârsta de 9 ani un copil are capacitatea psihică de a înțelege faptul că moartea este un fenomen ireversibil.

Posibile alte manifestări ale doliului la copii

Copiii pot începe să se teamă să doarmă singuri, pot deveni agresivi, sau pot avea un comportament disruptiv (țipă, lovește, intră în opoziție) acestea fiind indicii ce arată un dezechilibru în gestionarea emoțiilor.
Copilul poate începe să își dorească să știe în permanență unde este persoana de care se simte cel mai detașat, vorbește mult despre cel decedat sau, dimpotrivă, decesul devine un subiect tabu.
Totodată, el poate să nu se mai concentreze la fel de bine la școală sau asupra temelor sau să izbucnească în plâns din senin, aparent fără motiv.
Explicarea decesului este necesar a fi simplă, dar onestă, să îi vorbim copilului în mod cât mai deschis și pe înțelesul său despre moarte și despre persoana decedată, îl încurajăm să vorbească, să își exprime emoțile și să plângă.
Este foarte important ca persoanele din proximitatea copilului să fie prezente și implicate în viața acestuia deoarece, în urma traumei suferite deja și a separării de persoana decedată, sentimentul de nesiguranță al copilului poate fi amplificat și poate decelera într-o tulburare de tip afectiv cum ar fi anxietatea de separare sau  teama de abandon.

Doliul la adolescenți

Pentru un adolescent, pierderea unei persoane dragi vine pe un teren vulnerabil, acesta aflându-se într-un stadiu de dezvoltare în care își caută identitatea și își cristalizează personalitatea.
Un doliu nesupravegheat, ar putea avea drept consecințe apariția unor atitudini, gânduri, comportamente cum ar fi dezvoltarea unui episod depresiv sau a unor dependențe de droguri sau alcool, adoptarea unui comportament delincvent sau conturarea unor gânduri suicidale.
Un alt comportament frecvent întâlnit este cel de opoziționism – sfidare față de persoanele care reprezintă autoritatea negându-le sau anulându-le rolurile.
Este indicat să căutăm ajutor atunci când apar unul sau mai multe comportamente precum: tulburările de concentrare și memorie, atacurile de panică (stări de anxietate copleșitoare caracterizate prin transpirație, tremor, dificultăți de respirație, oboseală accentuată), tulburările de somn (insomnia, somnolența accentuată, teama de a dormi singur), enurezis  (incontinența urinară), ticuri sau abuz ori chiar dependența de droguri sau alte substanțe.
În astfel de situații se recomandă să se apeleze la sfatul unui specialist și să se înceapă ședințe de psihoterapie.
De Adela Georgiana Serghiescu, psiholog clinician
Tel.: 0754.307.496
Asociatia pentru sprijin emotional si psihoterapie (A.S.E.P.)